Industrii inteligente. Cum facem să creştem competitivitatea economiei cu ajutorul inteligenţei artificiale

Un alt segment important pentru creşterea valorii adăugate este legat de investiţiile masive în start-up-urile inovative.

Inteligenţa artificială (AI) devine un atribut tot mai relevant în dezvoltarea multor domenii, creşterea şi bunăstarea unei ţări fiind determinate în prezent şi de rapiditatea cu care aceasta adoptă tehnologiile moderne.

În acest context, şi România trebuie să aibă în vedere o serie de măsuri care ar putea conduce la creşterea competitivităţii în raport cu alte ţări, printre care o reformă a educaţiei pornind de la faptul că infor­matica reprezintă inima dezvoltării sociale, precum şi investiţii masive în start-up-urile inovative, susţine prof. univ. Răzvan Bologa, de la Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică (ASE Bucureşti) şi coordonator al programului Nextlab.tech.

„Este un lucru cât se poate de bun că avem şansa în acest moment să utilizăm tehnologiile moderne, cum sunt inteligenţa artificială şi robotica, sistemele fizico-cibernetice, pentru a genera creştere economică. Principalul obstacol care trebuie depăşit pentru ca aceste tehnologii să producă beneficii de care să bucure toţi membrii societăţii şi în acelaşi timp să putem creşte valoarea adăugată în economie este educaţia. Trebuie să existe o reformă a educaţiei, dar care să fie abordată plecând de la faptul că informatica este inima dezvoltării sociale şi ea trebuie să se răspândească în multiple alte sectoare, să existe transdisciplinaritate, să existe construcţionism“, a spus Răzvan Bologa în cadrul emi­siunii Indus­trii Inteligente, proiect re­a­lizat de ZF în parte­neriat cu Confe­de­raţia Patronală Con­cor­dia şi susţinut de BCR.

O altă direcţie importantă care ar putea susţine creşterea competitivităţii economiei României cu ajutorul AI o constituie investiţiile în start-up-urile inovative, segment considerat de Răzvan Bologa drept zona de creştere economică reală.

„În prezent nu există un program foarte coerent de investiţii în start-up-uri inova­tive. În programul Start-Up Nation, cu un buget enorm, companiile de informatică nu au fost eligibile. Iar tocmai start-up-urile sunt destinate în general companiilor de tehnologie, iar tehnologie înseamnă de obicei informatică. Aceasta este sursa de creştere economică. Inteligenţa artificială, roboţii, blockchainul, sistemele fizico-cibernetice, securitate cibernetică, toate sunt subdiviziuni ale unui sector mai mare numit informatică, şi nu putem ieşi de aici, oricât de mult ar încerca anumite grupuri să redefinească sectorul“.

În paralel cu aceste două tendinţe, Răzvan Bologa consideră că ar trebui să existe şi un program de stimulare a creşterii numărului de roboţi în raport cu numărul de angajaţi, în special în sectoarele care se pot robotiza şi automatiza.

„Este necesar să existe un program la nivelul Guvernului României prin care să se crească numărul de roboţi la 1.000 de angajaţi. România stă foarte slab la acest capitol. Ne poziţionăm modest nu neapărat în raport cu campionii mondiali, ci inclusiv în raport cu alte ţări din regiune. Ar trebui să existe limitări în ceea ce priveşte accesul la forţa de muncă din afară în cazul sectoarelor unde se poate robotiza şi automatiza. Ca să funcţioneze lucrul ăsta, spre exemplu, restaurantele ar trebui să primească subvenţii astfel încât să aducă roboţi chelneri, lucru care nu se întâmplă, deşi tehnologia în sine există şi este larg folosită în alte ţări“.

Rezistenţa la schimbare reprezintă marea barieră în calea diseminării inteligenţei artificiale, iar pentru a contracara acest lucru educaţia trebuie să înceapă de la generaţiile foarte tinere, spune Răzvan Bologa.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă concursul de robotică Nextlab.tech, realizat în colaborare cu Banca Comercială Română, care foloseşte o platformă de inteligenţă artificială pentru a permite copiilor din zonele rurale şi mic-urbane, unde nu există neapărat un număr suficient de profesori de robotică, să aibă acces la cunoştinţe în acest domeniu.

„Inteligenţa artificială are această capacitate de a disemina în zonele dezavantajate cunoaştere din domenii avansate. Sunt o serie de paşi care trebuie făcuţi. Astăzi avem tehnologiile necesare ca să depăşim ceea ce se numeşte diviziune digitală. Acum este nevoie ca guvernul, împreună cu companiile inovative şi împreună cu alţi actori sociali, să pună la punct programe de calitate şi gândite sinergic, pe termen lung“.

România este una din primele ţări în Europa de Est care a pus la dispoziţia şcolilor o infrastructură de AI.

Proiectul a fost demarat înainte să apară ChatGPT şi să existe această efervescenţă socială în jurul inteligenţei artificiale. A fost un pas vizionar al decidenţilor din România care au avansat un astfel de proiect înainte să existe o confirmare publică a acestui sector, care a venit odată cu apariţia ChatGPT.

„Din această perspectivă putem să spunem că stăm mai bine decât alte ţări din jur, Ce trebuie să facem mai departe este să continuăm pe partea de formare şi, de asemenea, să rezistăm tentaţiei de a deturna acest proiect spre interesele unor grupuri care, din diverse motive, încearcă să promoveze tehnologii care nu sunt neapărat deschise în şcoli. Este foarte important ca în şcoli, tehnologiile, în special cele hardware, să fie deschise, lucru pe care noi îl facem. Tot programul operează pe tehnologie tip open source“.

Aducând în discuţie şi pericolele legate de adopţia inteligenţei artificiale, Răzvan Bologa consideră că există riscul ca un grup restrâns de persoane să monopolizeze tehnologiile de AI şi să creeze discrepanţe sociale extrem de puternice care să ducă la tulburări politice şi instabilitate pe mai multe planuri. De aceea, pentru a nu asista la astfel de scenarii este nevoie de educaţie, indiferent de costurile pe care le presupune acest lucru.

„Nu se poate spune că roboţii vor lua locul oamenilor, dar ideea este că oamenii care ştiu să folosească roboţii vor lua locul oamenilor care nu ştiu să folosească roboţi. Şi aici e marea marea problemă. De aceea trebuie educaţie, iar un proces bine făcut în domeniul educaţiei este foarte costisitor. Însă sunt nişte costuri care trebuie asumate, pentru că, în lipsa acestor procese eficiente de formare profesională, atât la nivelul tinerilor, cât şi la nivelul adulţilor, multe categorii socio-economice vor rămâne în afara progresului, cum s-a mai întâmplat în urmă cu două secole, şi nu ne dorim acest lucru. Dacă vor fi prea mulţi oameni care sunt excluşi de la beneficiile progresului tehnologic sau au acces în mod mult prea limitat la beneficiile respective, vor apărea, evident, tulburări sociale“.